Să îi aduceţi acasă! (5)

foto: MApN

Intrăm în negrul an 2009.

26 februarie 2009

Primul din cei trei care au pierit în mai puţin de jumătate de an este Claudiu Chira, sublocotent post-mortem.

Se afla într-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat – Kabul), când autovehiculul de tip Humvee (HMMWV) în care era a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. În urma exploziei, sergentul major Chira, grav rănit, a primit asistenţă medicală la faţa locului şi a fost evacuat cu un elicopter MEDEVAC.

Pe timpul transportului spre spitalul din Kandahar însă, subofiţerul a decedat. Avea 30 de ani, era căsătorit, iar în forţele militare era din 2002.

Luna aprilie 2009, cea mai neagră din istoria modernă a Armatei Române. Aflat la a doua misiune în afara ţării, căpitanul Petre Tiberius este străpuns de un glonţ în timpul unei intervenţii româno-americane în sprijinul unei subunităţi aliate. Românul era ofiţer în Batalionul 1 Forţe pentru Operaţii Speciale “VULTURII”, care acţiona în estul Afganistanului. Avea 33 de ani, era căsătorit şi avea un copil. Petre Tiberius avea o pregătire de excepţie, fiind paraşutist, alpinist şi scafandru.

Doar cinci zile mai târziu, un alt ofiţer moare în aceeaşi ţară.

Căpitanul Iuliu Vasile Unguraş, născut la Dej, conducea o misiune de patrulare, formată

din patru autovehicule Humvee, din cadrul Batalionului 21 Manevră, pe autostrada A1,

Kandahar – Kabul.

La 20 de kilometri nord-est de Qalat, unul dintre autovehicule a trecut peste un

dispozitiv exploziv improvizat. În urma exploziei, ofiţerul şi-a pierdut viaţa, iar alţi

patru militari au fost răniţi.

După atac, zona a fost securizată, iar militarii răniţi au fost evacuaţi la spitalele militare din Lagman şi Kandahar.

Căpitanul Vasile Unguraş avea 32 de ani, era căsătorit şi avea doi copii.

Să îi aduceţi acasă (4)

foto: MApN

Nu trec trei luni şi încă unul dintre românii de pe frontul din Afganistan este adus înapoi în sicriu.

13.06.2008

Fruntaşul CLAUDIU MARIUS COVRIG a fost ucis după ce patrula sa a fost atacată de forţe insurgente cu armament uşor şi grenade. Covrig era din Galaţi, avea 29 de ani şi era căsătorit.

Alţi trei militari români au fost răniţi, însă s-au recuperat la scurt timp.

foto: Cătălin Ovreiu

31.08.2008

Sergentul major Dragoş Traian Alexandrescu a murit într-o altă misiune de patrulare. TAB-ul în care se afla a trecut peste o bombă, el murind în braţele fratelui său, militar sanitar, care i-a acordat primul ajutor. Avea 32 de ani, era căsătorit şi avea doi băieţi în vârstă de 5 şi, respectiv, 9 ani. Alţi patru militari români care se aflau în acelaşi blindat au fost răniţi.

Să îi aduceţi acasă! (3)

foto:MApN

Încă mai bine de un an fără ca cineva să piară în luptă.

Slt.(pm) Aurel Marcu, din Piteşti, şi-a pierdut viaţa la 6 octombrie 2007, după ce TAB-ul în care se afla a fost lovit de un proiectil. Marcu, împreună cu alţi colegi, încerca să ajute o patrulă americană care fusese atacată de talibani.

Preşedintele american de la acea vreme, George W. Bush, a transmis condoleanţe familiei şi a lăudat eroismul de care Marcu a dat dovadă. Militarul avea 31 de ani, era căsătorit şi avea o fetiţă de 5 ani. Lct. Nicolae Grigore şi fruntaşul Alex Octavian Zafiu au fost răniţi în timpul acelei intervenţii militare.

foto: MApN

Trec doar 5 luni până când un alt român cade la datorie.

20.03.2008

Pe fruntaşul Ionuţ Cosmin Sandu l-a doborât o altă misiune de patrulare, în provincia Zabul.

Autovehicul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, fruntaşul murind pe loc. Sandu era din Galaţi, avea 29 de ani, era căsătorit şi avea doi copii.

Să îi aduceţi acasă! (2)

foto: MApN

Parcă rugăciunile celor de acasă erau ascultate. Aproape un an şi jumătate a trecut fără ca viaţa unui alt soldat român să fie curmată.

Misiunile de patrulare au devenit tot mai dese şi mai periculoase. La fel s-a întâmplat şi pe 24 aprilie 2005, când Sergentul NARCIS ŞONEI, aflat într-un TAB, a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat, în timpul unei misiuni de patrulare în provincia Kandahar. Dispozitivul a declanşat detonarea muniţiei din interiorul TAB-ului, iar militarul a murit. Şonei era din Tecuci, judeţul Galaţi, şi avea 26 de ani.

Evenimentul Zilei relatează:

În tot timpul ceremonialului militar, preşedintele Traian Băsescu şi primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu s-au aflat alături de părinţii lui Narcis Sonei. Probabil şi datorită carierei sale de militar, Victor Sonei, tatăl tânărului ucis în ziua de Florii, s-a străduit din răsputeri să-şi reţină lacrimile şi să adopte o ţinută solemnă. Cea mai vizibil afectata a fost însă mama sublocotenentului. Ea a fost incurajată, în permanenţă, de preşedintele Băsescu şi de comandanţii fiului ei, devenit erou naţional.

Trece mai bine de un an cu noroc pentru militarii români din Afganistan. Vine însă ziua de 20 iunie 2006, când piere caporalul Ionel Gheorghiţă Drăguşanu. Cu trei zile înainte ca misiunea lui în Afganistan să se încheie, Slt.(pm) Ionel Gheorghiţă Drăguşanu a fost ucis când TAB-ul în care se afla a trecut peste un dispozitiv explozibil. Caporalul din Basarabi, judeţul Constanţa, era sanitar şi făcea parte din Batalionul 341 Infanterie “Rechinii albi”. Bărbatul în vârstă de 38 de ani era căsătorit şi avea o fetiţă de 12 ani.

Să îi aduceţi acasă! (1)

Aşa arătau când au plecat, în 2003, primii militari români în Afganistan.

Nu contează motivul, că au făcut-o pentru aventură, pentru bani sau pentru mândria de a fi român, dar au făcut-o. S-au dus într-un război al altora, acolo unde nu mulţi ar fi avut curajul să o facă şi şi-au riscat viaţa cu tricolorul pe piept.

foto: MApN

Pentru o misiune de şase luni în Iraq sau Afganistan, un militar român câştiga circa 16.000 de euro. O viaţă de om este asigurată cu 80.000 de euro, infinit mai puţin decât valorează aceasta pentru familia lui.

Voluntarii se numărau cu zecile la începuturile misiunii. Treptat, cei de acasă aflau că nu e aşa uşor acolo, pe front, iar entuziasmul celor care voiau să plece scădea.

Sărăcia de acasă i-a determinat însă pe mulţi să meargă, nu puteau spune “nu” când venea rândul batalionului lor.

Cei de acolo treceau prin lupte grele, iar viaţa lor era pusă în pericol la orice pas.

Primii loviţi pe tărâmul afgan au venit în primul an acolo, în noiembrie 2003.

Slt.(pm) Mihai Anton Samoilă şi Slt.(pm) Iosif Silviu Fogoraşiau fost primii militari români ucişi în Afganistan. O coloană de transportoare blindate, ce aparţinea Batalionului 151 Infanterie „Războieni” şi care acţiona în cadrul Operaţiunii ENDURING FREEDOM din Afganistan, a fost atacată cu focuri de armă automată în zona localităţii Spin Puldac, în apropierea graniţei cu Pakistan. În urma incidentului, sergentul-major Silviu Iosif Fogoraşi a fost împuşcat mortal, iar sergentului major Mihail Anton Samoilă a fost rănit. Acesta a fost transportat cu un elicopter în baza de la Kandahar şi supus unei intervenţii chirurgicale. După trei zile, organismul sergentului major Mihail Anton Samoilă a cedat.

Cei doi au fost înaintaţi, post-mortem, la gradul de sublocotenent, fiind decoraţi cu “Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de război. Iosif Silviu Fogoraşi avea 32 de ani, iar Mihail Anton Samoilă 35.

11.11.2003 IOSIF SILVIU FOGORAŞI şi MIHAIL ANTON SAMOILĂ au fost primii militari români ucişi în Afganistan. O coloană de transportoare blindate, ce aparţinea Batalionului 151 Infanterie „Războieni” şi care acţiona în cadrul Operaţiunii ENDURING FREEDOM din Afganistan, a fost atacată cu focuri de armă automată în zona localităţii Spin Puldac, în apropierea graniţei cu Pakistan. În urma incidentului, sergentul-major Silviu Iosif Fogoraşi a fost împuşcat mortal, iar sergentului major Mihail Anton Samoilă a fost rănit. Ambii se aflau pe transportorul amfibiu blindat din fruntea coloanei.

Subofiţerul rănit a fost transportat cu un elicopter în baza de la Kandahar şi supus unei intervenţii chirurgicale. După trei zile, organismul

sergentului major Mihail Anton Samoilă a cedat pe 14 noiembrie 2003. Cei doi au fost înaintaţi, post-mortem, la gradul de sublocotenent, fiind decoraţi cu “Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de război. Iosif Silviu Fogoraşi avea 32 de ani, iar Mihail Anton Samoilă 35.